De Andrew C.McCarthy
National Review online
10 ianuarie 2007
Islamul este in esenta sa tolerant.Aderentii sai sunt ospitalieri fata de libertate, egalitate si pluralism, notiunile elementare ale democratiei.Aceia care prodiuc teroarea in numele sau sunt eretici-niste insi marginali care au “sabotat” o “religie a pacii”.
Aceasta intelepciune conventionala da pe dinafara peste portiile principale zilnice ale mediei.Sunt premisele care nu trebuie puse la indoiala ale politicii S.U.A pentru o serie covarsitoare de probleme : totul de la felul in care razboiul terorii este conceptualizat si judecat, la intelepciunea negocierilor cu Iranul, un stat suveran pentru palestinieni, agitarea pentru libertate si autodeterminare in Orientul Mijlociu si presupunerea ca propria noastra populatie musulmana in crestere va fi asimilata.
Dar este adevarat ?
In mod empatic, raspunsul este “nu”.Asa spune autorul de best-seller si urmaritor al jihadului Robert Spencer in The Truth about Muhammad — Founder of the World’s Most Intolerant Religion. Si nu se astepat sa il credeti pe cuvant.
Lucrand sarguincios, Spencer a creat o biografie a Profetului Islamului din autenticul Sunnah musulman, compus din :Coran, care este considerat de credinciosi a fi cuvantul lui Allah dictat de Ingerul Gabriel in araba lui Mohamed, tafsirul sau comentariile coranice , hadithul,care sunt volume lungi in care sunt inregistrate cuvintele si traditiile lui Mohamed( exista sase colectii diferite datand din secolele opt si noua) si in final, Sira,biografiile autoritare ale Profetului inclusiv ceea ce a mai ramas din relatarea hagiografica a lui Ibn Ishag scrise la aproximativ 150 de ani dupa moartea lui Mohamed.
Poza care reiese este complexa dar nu ambigua.mohamed era o figura dinamica- in mod necesar una din cele mai dinamice din istorie, care a format de la zero o miscare care a dominat in final teritoriile de la Orientul Apropiat pana la Asia Centrala( fara a mai vorbi de parti din europa, Africa si Orientul Indepartat), o miscare ce este urmata in prezent de peste un milion de aderenti.El a fost de asemenea, din loc in loc, un produs al antichitatii tribale a Arabiei- un fapt subliniat des de simpatizantii moderni pentru a explica daca nu a netezi numeroasele margini ascutite ale Profetului.
Intr-o astfel de viata, nesurprinzator, cineva gaseste acte episodice de toleranta si bunavointa.Dar sunt episoade si exista si traiectoria.Arcul vietii lui Mohamed tinde clar spre intoleranta si inegalitate.A lui a fost, in final o lume razboinica de noi contra ceilalti a cuceririlor si prazilor de razboi.Asta nu ne face decat sa fim satui de religia pe care a fondat-o.In ea, exemplul lui este normativ : scripturile se refera la el ca ‘’un excelent model de conduita’’(Sura 33 :21) care arat un ‘’standard exaltat de caracter’’(68 :4) si ascultare care este implorat in mode repetat-intr-adevar este este facut la fel de esential ca ascultarea fata de Allah insusi(4 :80).Amintindu-ne furia musulmanilor de caricaturile daneze ale lui Mohamed in 2005, Spencer subliniaza faptul ca in Coran se spune ‘’mereu Allah este grijuliu fata de profetul lui, si gata sa porunceasca ce ii place acestuia.Pentru mintea cuiva care aceepta Coranul ca o revelatie adevarata, asta il pune pe Mohamed intr-o pozitie foarte importanta.’’
CONTADICTIE SI AMBIGUITATE
Profetul Islamului a fost nascut in Mecca, fiind membru al tribului Quraish care a facut un comert profitabil in pelerinajele la altarul local, Kabahul, acum locul central al vnerarii islamice dar atunci locul a numerosi idoli pagani.Ambii parinti ai lui Mohamed au murit in copilaria lui timpurie.Cand avea 20 de ani, a fost angajat ca vanzator calator de catre verisoara sa indepartata Kadija, o intreprizatoare implinita ale carei marfuri le-a vandut cu dexteritate in Siria.Desi cu 15 ani mai batrana ca el, Kadija i-a propus sa se casatoeasca, devenind prima din multele sale sotii( biografii fixeaza numarul intre 11 si 13, ‘’Mohamed pretinzand ca are puterea sexuala a 40 de barbati’’)Apoi, ea a devenit prima musulmana.
Cariera profetica a lui Mohamed s-a intins pe durata a aproape 23 de ani, dupa ce a primit, la varsta de 40 de ani, ceea ce el a ajuns sa creada ca e prima lui revelatie.Initial, chemarea catre Islam a fost o chemare catre monoteism- sa il venereze numai pe Allah, care , Spencer explica, trebuie sa fi fost zeul tribal al quraishilor ( si deci una din multele zeitai locale).
Pe masura ce revelatiile apareau nascand Islamismul, erau imprumuturi transparente din Biblie, Tora si alte surse evreiesti si crestine( inclusiv urmasi heterodozi ai Crestinismului care atunci abundau in Arabia) scrieri ale lui Zoroastru din Persia si ritualul local pagan.Similaritatile care au rezultat ii incomodeaza pe musulmani care insista des ca nu reprezinta o emulatie ci o pura intamplare, Coranul fiind recitat lui Mohamed ( care era analfabet) de Allah in limba sa de origine arabica.In afara de asta, orice influneta iudeo-crestina aparenta esre atribuita faptului ca evreii si crestinii sunt colegi ‘’oamenilor din Carte’’al carui Dumnezeu musulmanii il impart si a carui mostenire pretind ca o inlocuiesc.Este, de fapt un principiu durabil ca evreii si crestinii asa cum Spencer spune ‘’renegati pacatosi de la adevarul Islamului’’, care au alterat in mod corupt scripturile lui pentru a elida previziuni ale venirii lui Mohamed.
Una din contradictiile aparente ale vietii lui Mohamed
este contrastul dintre ospitalitatea sa timpurie fata de evrei(
si crestini) cu pozitia sa finala de dsmanie
neinduplecata.Contradictiile, bineinteles, creaza
amiguitate.Aceasta este folositoare pentru cei care scuza
islamul in prezent, care subliniaza fara incetare cateva
episoade izolate de toleranta si chiar bunavoita ca si cum ar
putea sterge mostenirea Lui Mohamed de ostilitate catre non-musulmani-
o mostenire construita de exemplu pe sfatul din Coran ca
musulmanii ‘’sa nu ii considere pe crestini si evrei prieteni si
protectori’’(5 :51) ;pe viziuniea lui Mohamed despre sfarsitul
lumii, in timp ce evreii sunt ucisi de musulmani( cu ajutorul
pomilor si a pietrelor care il alerteaza pe cel credincios,’’
musulmane....este un evreu in spatele meu, vino si ucide-l’’) si
pe chemarea lui Mohamed de pe patul de moarte pentru a-I expulza
pe necredinciosi din Peninsula Arabica- o dorinta pe care
guvernul saudit il onoreza si in prezent, in special in Mecca si
Medina, orase inchise non-musulmanilor.
(Spencer explica in mod convingator ca nu exista nici o
contradictie si ambiguitate reala.In special in fazele sale
incipiente ale profetiei sale-perioada meccaniana inainte de
Hiira, cand musulmanii erau fortati sa se duca in Medina-Mohamed
avea numaroase motive sa fie grijuliu : construia o
miscare.Triburile pternice evreiesti din Arabia,( Qainuga, Auf
si Qurayzah, printre altele) erau printre cele pe care Profetul
le-a chemat catre Islamism.Astfel il gasim pe Mohamed « situandu-se
printre lista de profeti evrei, interzicand carnea de porc
printre credinciosii sai, si adaptand pentru musulmani
practicarea a cateva rugaciuni zilnice si alte aspecte ale
ritialului evreiesc.In plus, Mohamed a incheiat un tratat cu
triburile evreiesti din Medina-fiind privita de musulmani ca
fiind ‘’prima Constitutie din lume- care ii descria ca fiind
‘’una din comunitatile de credinciosi’’(desi, chiar si in
perioada amiabila, pactul facea distinctii clare intre musulmani
si non-musulmani)
De fapt, acesata adaptabilitate, cand a fost aratata in eforturile similare serioase ale lui Mohamed de a-si converti qurayshii nativi la islamism,a rezultat in apropate dezastruosul incident ‘’Versetele satanice’’(facut faimos in prezent de catre cartea lui Salman Rushdie si de crima fatwa publicata de Ayatollah Ruhollah Khomeini).Disperat sa se reconcilieze cu propriul popor, Mohamed s-a convins singur ca avusese o revelatie permitandu-le musulmanilor sa se roage la trei zei pagani favorizati de qurayas) ca intermediari pentru Allah.Qurayshii erau incantati, dar profetul, dupa o revelatie contramandatoare de la un Gabriel infuriat, si-a dat sema ca nu numai contrazisese centrul predicilor sale monoteiste dar posibil subminase intreaga miscare islamica, nascand posibilitatea ca revelatiile sale nu sunt autentice.Allah l-a iertat pe Mohamed, observand ca intreferenta diavolulului fusese un hazard ocupational pentru toti profetii sai de-a lungul timpului.Totusi, incidentul este destul de stanjenitor incat inteleptii si justificatori continua sa o discrediteze feroce, Spencer concluzionand ca dovezile au o greutate mai mare impotriva lor.
CUCERIREA BRUTALA
Oricum, relatia buna
dintre musulmani si non-musulmani s-a dovedit a fi de scurta
durata.scopul principal al lui Mohamed era hegemonia islamica nu
coexistenta ecumenica.Restabilindu-se in Medina, Mohamed a
devenit atat un lider militar si politic cat di predicatorul
apocaliptic al primilor 13 ani de profetit.Evreii, precum
Qurayshii, multe comunitati crestine si alti non-musulmani au
refuzat chemarea sa.Respingerea Islamului a fost privita ca un
atac la adresa lui, pentru care solutia era Jihadul.
Incontestabil, jihadul este un imperative central( de
fapt, cea mai mare obligatie) a Islamului.Csriera lui Mohamed de
luptator de netemut si uneori brutal ilustreaza zadarnicia
eforturilor de a reda suscebilitatea asemanatoare celei moderne
a acestei porunci de a lupta impotriva dusmanilor
observati.Da,Coranul afirma ca nu trebuie « sa fie nici o
constrangere in religie’’(2 :256).Dar oricat de categorica este
acesta porunca, ea este aistorica.Islamismul a fost raspandit cu
sabia.
Faptele eroice ale Profetului au inceput cu atacuri,
multe din ele conduse personal,in caravanele quraysh.Aceste
raiduri, explica Spencer, nu erau doar acte de razbunare
impotriva celor care respingeau islamul, ci ‘’ serveau in plus
si unui scop economic, pastrand miscarea musulmana
solvabila’’.Prada de razboi era centrala in combativitatea
musulmana asa ca s-au facut reguli pentru impartirea sa( precum
o cincime din prada s afie pusa deoparte pentru Profet si
dreptul de a folosi femeile sclave drept concubine).Intrebat de
un adept despre legitimitatea atacurilor pe timp de noapte fiind
dtaa probabilitatea de a pune in pericol femeile si copii,
Mohamed a indicat ca acestea erau permise pentru ca astfel de
noncombatanti sunt ‘’ de la ei’’( necredinciosii).
Datorita acestora si acestor lectii aceste batalii ale
islamului timpuriu au rezonanta si in prezent- creand un
obstacol major( mi-e teama ca unul de neinvins) pentru
reformatorii care spera sa ii convinga pe ummah( comunitatea
musulmana din intreaga lume) ca teroristii sunt cei care sunt
fanatici ai doctrinei, si nu ei insisi, reformatorii.
Profetul, de exemplu, care a dirijat operatiuni de
‘’calvar’’.Calvarul, dezvolta Spencer era inteles exact asa cum
este inteles de jihadistii de azi :’’referindu-se la unul care (
in cuvintele unei revelatii care s-a aratat lui Mohamed mult mai
tarziu) ucide si este ucis pentru Allah( cOran 9 :111) decat sa
sa sfie pana la moarte in mainile unora nedrepti, in sensul
crestin, de dragul credintei.’’
Musulmanii erau autorizati de lata reveletie sa
incalce tratatele- in special cu evreii- atunci cand apareau
avantaje daca faceau asta.(8 :58).Si cel care a dat
tonul ‘’Nakhla Raid’’ impotriva qurayshilor, o revelatie
oportuna care l-a ajutat pe Mohamed sa isi invinga retinerea
initiala de a accepta prada de razboi obtinuta prin crimele
comise de adeptii sai in timpul lunii sacre Rajab, cand
certurile erau interzise.Cei ucisi il sfidasera pe Allah.Acesta,
invatase Profetul era cel mai mare rau.De asemenea, lectia
colaterala, asa cum povesteste Spencer, a fost aceea ca ‘’legile
morale au fost date la o parte in favoarea principiului
nevoii.’’
Credinciosii au fost invatati sa lupte ipotriva si sa ii
decapiteze pe necredinciosi(47 :4) si au facut asta fara
mila.Dupa ce musulmanii aflati in inferioritate numerica au
triumfat categoric in fata ‘’Qurayshilor in batalia de la
Badr’’, de exemplu un lider capturat al qurayshilor a pledat
pentru viata lui intreband’’ Dar cine va avea grija de copii
mei ?’’ , Mohamed i-a raspuns : ‘’Iadul’’ si a ordonat sa fie
ucis.Capul altui lider a fost adus Profetului ca trofeu care
si-a exprimat incantarea si a multumit lui Allah.( Nu e de
mirare, intervine Spencer, ca un membru al Qaeda in Iraq, Abu
Musab al-Zarqawi, dupa ce a decapitat un ostatic american,
Nicholas Berg, a declarat, ‘’Profetul, cel mai milos, a
ordonat(armatei sale) sa taie capetele unor prizonieri in
Badr...Si ne-a dat un bun exemplu.’’).Allah, de fapt, si-a
manifestat furia dupa Badr pentru ca Profetul a acceptat sa
primeasca rascumparea pentru niste lideri quraysh decat sa ii
decapiteze asa cum il indemnase camaradul sau, Umar.
In Medina, musulmani erau antrenati impotriv aunei aliante a evreilor qurayshi si qurayzahi in ‘’Batalia din transee’’.In timpul construirii de cctare a musulmani a transeei defensive, se spune ca tortele lui Mohamed scoteau flacari care desenau invocatiile ‘’Allahu Akbar’’( Dumnezeu este cel mai maret’-‘’strigatul de victorie islamic’’ pentru Spencer) si care erau interpretate de profet ca un semn ca Allah va face ca Islamul sa triumfeze in final in Arabia in est si vest.Fiind de parere ca ‘’razboiul este inselaciune’’, Mohamed l-a instrui pe unul din adeptii sai sa se dea drept unul din simpatizantii factiunii inamice, in timp ce semana dezordine printre ei.A functionat, qurayshii au abandonat campul si musulmanii i-au asediat pe evrei, pe care Mohamed ii numea ‘’fratii maimutelor’’.Spencer precizeaza trei locuri-2:62-65, 5:59-60 si 7:166- unde coranul inregistreaza ca ‘’Allah i-a transformat pe evreii care au incalcat Sabathul in porci si maimute’’).atunci cand qurayzahii s-au predat si au cerut indurare,Mohamed a fost de acord cu propunerea adeptului sau Sad bin Muadh de a’’ii ucide pe luptatorii lor si de a ii lua pe copiii si pe femeile lor sclavi.’’.La executie,Mohamed a participat personal la decapitarea a intre 600 si 900 de captivi-care includeau toti barbatiicare ajunsesera la pubertate.
(Acest incident nu este unic.Spencer relateaza ca Mohamed a ordonat uciderea unui poet evreu Kab bin al-Ashraf,pentru ca proofetul fusese ofensat de ‘’versurile amatoare de natura insultatoare despre femeile musulmane.’’Dupa crima, el le-a ordonat musulmanilor, :’’Omorati orice evreu care va intra in cale.’’.Cand Mohamed a ordonat expulzarea evreilor Nadir cu care musulmanii aveau un tratat, emisarul lui Mohamed a declarat :’’Inimile s-au schimbat iar musulmanii au sters vechile acorduri.’’.Cand evreii au refuzat sa plece, Mohamed a facut ca asta sa insemne ca ‘’evreii au declarat razboi’’- o alta aluie la faptul ca daca islamul este ‘’atacat’’, declanasatorii jihadului, eset in ochii celui care priveste.In asediul care a urmat, Profetul a ordonat ca pamantul sa fie parjolit, incalcandu-si propria interzicere de distrugere absurda a proprietatii atat de des citata de justificatori.Iar in ‘’Raidul din Khavbar’’, Mohamed a ordonat ca un lider evreu Kinana bin al-Rabi sa fie torturat pentru aspune unde era ascunsa o comoara locala, ca dupa ce acesta sa spuna, sa fie decapitat iar mai tarziu, cand alte comori au fost localizate, Profetul enervat-la fel cum facuse cu Qurazyahii- a ordonat ca razboinicii Khaybar sa fie ucisi si femeile si copiii sa fie luati ca sclavi.
DE CE CONTEAZA MOHAMED
De ce sa readucem in
discutie acestea si alte episoade din
ascensiunea meteorica si militaristica a Islamului
timpurie?Pentru ca, insista, Spencer, sunt cruciale pentru a
aprecia provocarea dubla cu care se confrunta Ociidentalii si
reformatorii islamici.
Americanii, carora li s-a spus repetat de catre elitele
lor ca Islamul este o ‘’religie a pacii’’, ‘’privesc cu uimire,
de exemplu, faptul ca un musulman care s-a convertit la
crestinism e judecat intr-un proces pentru pedeapsa cu moartea
in ‘’noul’’ Afghanistan, eliberat din mainile talibanilor
datorita numeroaselor sacrificii americane.Cum pot acesti ‘moderati’’
acum la putere sa suporte acest lucru?, se intreaba ei in mod
just.raspunsul este la fel de simplu:Profetul islamului a facut
ca moartea sa fie pedeapsa pentru apostasie.( ‘’Oricine isi
schimba religia islamica , a spus Mohamed, sa il ucideti !’’).Exista
o mare nevoie, deci, ca occidentalii sa fie informati despre
cuvintele si faptele lui Mohamed-ceea ce face ca actiunile
statelor islamice sa fie mult mai bine intelese decat cuvintele
justificatorilor islamismului din Occident.’’
In plus, fondarea politicii americane este ingamfarea pe care moderatii o reprezinta ca centrul islamismului,accea ca reprezinta adevarata imagine a lui Mohamed-“cel mai inalt exemplu de comportament uman’’-care a au promovat valorile democratiei si egalitatii.Dar, asa cum Spencer avertizeaza, ‘’daca teroristii jihad au dreptate in a invoca exemplul lui pentru a-si justifica faptele, atunci reformatorii islamisti vor trebui sa initieze o reevaluare respectuoasa dar scrutatoare a locului ocupat de Mohamed in islam-o sarcina mult mai dificila.’’
Si asta nu trebuie spusa doar despre teroristii jihad.Spencer, de exemplu,este intelegator in ceea ce priveste actiunile lui Mohamed, care, aflat la varsta de 50 de ani, a luat-o de sotie pe Aisha cand acesata avea varsta de 6 ani iar casatoria a fost consumata cand ea avea 9 ani.Aceasta, era,de fapt, in spiritul vremii.Totusi, pentru credinciosi, exemplul Profetului transcede timpul, si deci miresele-copii sunt un lucru obisnuit in lumea islamica.Islamul lui Mohamed inca limiteaza femeile la un statut subordonat- Coranul aseamana femeia cu o ‘’tilth’’ care sa fie folosita asa cum vrea barbatul(2 :223) ; un barbat poate avea 4 femei si poate face sex cu sclavele(4 :3), marturia unei femei valoreaza cat jumatate din cea a unui barba(2 :282) si tot asa.In plus, nu exista nici o negare credibila a statutului denigrat al non-musulmanilor, umiliti si brutalizati de Mohamed si succesorii lui.
Individual, numerosi musulmani au evoluat peste aceste notinui.Dar islamul nu-cu siguranta nu intr-un mod dominant si convingator.Daca nu altele, cel putin atavismul eset atat un curent cat si o reforma.
Este realist sa credem ca zecile de milioane( mai probabil sutele de milioane) de musulmani ai caror compas este viziunea beligeranta, hegemonica asupra islamului-o viziune care a durat timp de 14 secole-o vor abandona in favoarea unui islam care imbratiseaza libertatea, autodeterminarea si egalitatea bazaat pe umnitatea noastra comuna.Orice, ne putem imagina, este posibi...dar o stfel de schimbare seismica nu se va intampla in curand.
Robert Spencer ilustreaza grafic adancimea gandirii noastre nebunesti-sau mai de graba sa presupunem veseli-altceva.O carte alarmanta si una necesara.
-Andrew C.McCarthy este membru superior al Fundatiei pentru Apararea Democratiei